21 august 2024

Atunci a apărut ediția a IIa a Gramaticii Academiei Române. Sunt pasionată de gramatică, de mică mă plimbam pe străzile ei, fascinată. De acord, eram bună și la matematică, dar m-am vindecat în liceu. Am înțeles de unde a găsit Barbu poezie în geometrie. Așa și eu, scormoneam algebra prin morfologie și sintaxă.

Dacă până în 2016 dansam printre cazuri, valori și alte asemenea, în prezent noile explicații din manualele de limba română din gimnaziu mă fac să mă simt neajutorată, anxioasă, sclav al gramaticii vechi. Și mă lasă plină de întrebări. Cum să predau predicatul fără să pot explica diatezele? De ce nu am nume predicativ în Dativ fără prepoziție? De ce numeralul ordinal devine cardinal?  Mă simt ca în poeziile avangardiste. Ca la Stephan Roll, întrebările mele vor avea mereu etc. la final.

Etc

Iubita mea dezarticulată perpendiculară, splina ta e maşină de cusut nori glasuri sunt deflaţia monetară Berlin face policeman la dreapta

Stele gri fluieră identic greşelilor de gramatică pasul tău marchează 300 yards în aerodrom la five-o'clock sandwich îţi oferă nervii de fosfor iată becurile cu mănuşi de la tâmple diagonal în vestă îmi port creierul mic ca o lampă sau un ceasornic omega prin music-hall am dansat în eprubetă albastru fenomenal salcâmii au jucat poker
în pieţe forduri stau cu mâinile în buzunar Edy îţi port sufletul prins în pioneze Luna-Park vântul e de trei săptămâni someur T. S. F. a şters cerul cu sârma de parquet.

Pentru alte anxietăți gramaticale, promit că voi reveni aici!